O zi obisnuita

src=\”https://popescubogdan.files.wordpress.com/2009/06/1235166360-hr-283.jpg\”

Suna ceasu!

Intind mana dupa telefon si ma uit la orologiu. 5 : 30. \”Hai ca mai dorm 5 minute\” zic eu si ma intorc pe partea cealalta. La 5:45 ma trezesc ca lovit de fulger. \”Baga-mi-as iar o sa intarzii. Sa-mi …\”

Dau fuga la baie si apuc sa ma spal pe niste ochi mici ca de chinez. Prin crapatura ochilor reusesc sa-mi vad freza asezata perfect dezordonat si cu slabe sanse sa o fac sa stea cat de cat bine in urmatoarele 5 minute. \”Fir\’ar a naibii de viata nenorocita\” si incep sa ma trag de par intr-o criza acuta de nervi. Dupa 3 minute de crize incep sa-mi asez parul. Ma spal frumos si apoi ma imbrac cu ce gasesc mai repede si mai curat la indemana. E aproape 6:20 cand ma pregatesc sa ies pe usa afara.\”Daca la 6:57 nu sunt in metroul de Pipera am pus-o\”. Ies din casa in cea mai mare viteza posibila si incep sa alerg spre tramvaiul 32 care spre fericirea mea ajunge destul de repede, insa de la Piata Cosbuc pana la Unirii se misca in ritm de melc. \”Mai repede gogule nu vezi ca lumea se grabeste\”, tip eu insa la cine oare avand in vedere ca e o coada imensa.

Ajung la Unirii si incep sa fug spre metrou. Hai ca tre sa-l prind si zicand asta ma strecor in el printre usile care tocmai se inchideau. \”Pfiu!\” Cobor la Piata Victoriei iar ceasul este 7:10 aproape. Ma indrept spre metroul de Stefan ce Mare. \”Nelu ma asteapta cu masina la Circul Foamei. Daca nu ajung pana la si jumate iar e naspa\”. Vine metroul, ma urc, merg frumos pana la Stefan ce Mare si apoi o iau la fuga spre Circ. \”Hai ca se poate!\” Ajung acolo la 7:28. Nelu ma asteapta regulamentar uitandu-se tacticos la ceas si sorbind din cafeaua tocmai luata de la magazinul cu dozator. Simona a ajuns si ea.
Ma urc in masina si pornim spre Pipera sau mai precis la capatul Piperei ceva echivalent cu \”Fundu\’ Moldovei nesters regulamentar\”. Intelegi tu!

Ajungem la munca pe la 7:55, iar programul incepe la ora 8:00. Regulamentar dom\’le … regulamentar.

Dau drumu\’ la calculator si incep sa povestesc verzi si uscate cu Mari si cu Ana. Ele beau cafea, iar eu beau o sticla de 0.5 de Cola. Apare si Stefan si face o gluma. Radem toti de ne prapadim. Ne uitam la ceas si se face de 9:00. Ne apucam de munca.

Refresuiesc monitorul calculatorului si dau click pe Mozilla Firefox, iar apoi tastez http://www.google.com. D\’aci inainte ce mi-o mai trece prin cap. Mari vorbeste cu un tip de pe santier care vrea nu stiu ce geam termopan cu inflexiuni argintii, iar Ana sta pe meebo ca n-avem acces la mesinger. Se uita la monitor, rade si tasteaza de mama focului.

Primesc un e-mail. Trebe sa completez niste preturi pentru niste materiale. Deschid baza de date … copy-paste la preturi in fisierul cu pricina … close … save us .. e-mail attach … send. cinci minute gata treaba. Of de atata munca nici n-am observat ca s-a facut de ora 12.

Ma uit la fete: \”Noi nu manacam azi?\” Ii dau telefon lu\’ Stefan: \”Stefanutz, bai, noi nu halim azi ba? Ne scade burta!\” Toata lumea cade de acord ca trebuie sa mancam si plecam la masa. Ana intarzie 5 minute, cica a avut ceva treaba, de trimis stiu-eu-ce ppt la mai multi prieteni ca altfel are ghinion 20 de ani. Ii dam dreptate si ii spunem ca a facut bine si continuam sa manacam. Terminam de mancat si ne punem la taclale. Sarim speriati de un zbiarat: \” \’Rea-ti ai dreaq sa fiti voi! Nu aveti de munca mah?\”, e vocea sefului care e suparat ca nu stiu ce furnizor vrea preturi mai mari la metru cub de criblura. \”Aaaaa, ba avem, acu mergem!\” raspundem noi razand.

Ajung la calculator si e deja 13:00. Deschid mozilla si ma apuc de treaba. Offff grea munca asta. Mari ne atrage atentia cu un mail amuzant. Radem si ne punem din nou pe munca. Ana rade de atata munca si o cam dor degetele de la atata tastat pe meebo. Incep sa ma plictisesc cand se apropie de ora 16:00 si primesc mail sa rezolv o situatie urgenta. Ma uit la mail si zic: \”Las\’ ca-l fac maine. E deja 16:10\”. La 16:15 avem toti calculatoarele inchise si ne uitam unii la altii. Asteptam semnalul. La 16:25 cei de la parter bat in teava si urla cat ii tine gura: \”Ora H! Acasaaaaa!!!!!!!!!!!!!!\”.

Dam buluc afara si ne vedem de viata pana seara cand mergem la culcare. Avem timp de plimbari si de magazine si de filme si de detoate.

A doua zi .

Suna ceasu!

Intind mana dupa telefon si ma uit la orologiu. 5 : 30. ……………..

p.s.: cam asa era pe vremea vechiului job.

Explore posts in the same categories: Uncategorized