Cucurigu boieri MARI

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1236893040-hr-299.jpg\”

Actiunea ce urmeaza s-a petrecut luni in tramvaiul 32, intre statiile Soseaua Progresului si P-ta Unirii.
Actorul principal este un domn de aproximativ 40 de ani, bine imbracat, ferchezuit si cu diplomatul in mana. Starea civila o veti afla singuri cred. Pe tot parcursul urmatoarelor eu stateam cu fata inghesuita in parul Andreei si radeam si radeam, dar vai … chiar si acum ma bufneste rasul.

Suna telefonul. Rapunde el:
\”Salut bai Toma Caragiule! Ce faci mai?\”
\”Aha, pai ma gandeam eu ca bine\”
\”Uite acuma sunt in tramvai, ma duc la munca … ce dreaq\”
\”Cum cocos, ce ziceai?\”
\”Aaaa pai cocos, vineri seara am stat si am comandat pizze prin telefon\”
\”Da cocos, da, nici nu m-am mai deplasat sa cumpar, prin telefon totul.\”
\”Hah, ce ziceai?\”
\”Pai sambata seara m-au invitat astia sa mergem in club. Da cocos, dar eu n-am mers ca sunt cu asta, cu a mea … cu Myky cocos, hai ca o stii\”
\”Da n-am mai iesit am stat acasa. M-am odihnit\”
\”Si tu, duminica? … 8 Martie, nu? Unde ai scos-o pe a ta\”
\”Bravo cocos, in oras, o masa alea alea, hehehehehehe\”
\”Eu, eu am sunat-o pe Myky dar nu i-am zis nimic numa de-al naibii. Nici un la multi ani nimic, ca m-am gandit sa-i fac surpriza azi si i-am comandat din uichend 5 trandafiri prin curier. Da cocos, da si asta iti dai seama foc si para, nici nu a vrut sa ma vada duminica, dar las ca sa vezi azi cum se inmoaie si o sa ma sune, dar eu cocos o sa dau telefonul pe silet si sa sune cat o vrea\”
\”Da cocos, sa-si muste degetele\”
\”Pai cum dreaq sa nu ma supar ca nu a vrut sa ne vedem duminica. Aveam si eu in gand o masa, un \”itszy bitzy\”, alea alea ma intelegi ce naiba … \”itszy bitzy\”. Dar lasa cocos vede ea azi\”
\”Si tu cocos?\”
\”Pleci la Targu-Jiu? Nebunule! …. cand? … miercuri?\”
\”Hahahahahahahha, cocos fifty-fifty si nu stiu nimic, heheheheheheh, poate dau si eu o fuga pana la tine acolo. Fifty-fifty. Hehehehehe\”
\”Da cocos, cu astia n-am mai vorbit. Unu parca e mort, celalat cred ca e pe lumea cealalta de n-au mai dat nici un semn de viata. Hehehehe\”
\”Auzi cocos? Azi pe unde dai cu sapa?\”
\”Ooooooo asa de aproape de mine. Hai ca te scot la masa la pranz. Vorbesc si eu cu astea ale mele de la birou si manacam cocos\”
\”Da sigur!\”

Aici se intrerupe conversatia pentru ca am coborat din tramvai, insa cocos asta m-a terminat. Am mers eu mai departe si la parcul Izvor m-am intalnit cu Silviu:

Eu: \”Salut cocos! Ce mai faci?\”
Silviu:

Unicredit Tiriac, Linia de autobuz 178 si BRD Finance

Daca te astepti in cele ce urmeaza la o povestire gen filmul romanesc „Artista, dolarii si ardelenii” atunci sa sti ca te inseli.

Daca te astepti ca o sa scriu ceva amuzant …. ia-ti gandul.

Am scris Unicredit Tiriac, Linia de autobuz 178 si BRD Finance in acelasi context nu pentru ca le-as face reclama ci pentru ca toate au ceva in comun. Sunt de KaKao, si zic kko pentru ca eu sunt un finut.

Sa le luam pe rand:

1. Unicredit Tiriac.

Spre marea mea nefericire am un card la ei, si nu orice card ci pe ala de salar.
Ei, Unicreditu’, dupa ce ca au cea mai de kko (iar sunt finut) retea de bancomate din Bucuresti, astea nici macar nu le functioneaza sau le tin ferecate ,in o mai stii Dumnezo, ce cladiri de nu poti ajunge la ele, bancomatele, decat daca spargi ferestre.

In cartierul meu, Rahova, nu stiu nici un bancomat. Cine stie pe unde l-au ascuns. Daca stie cineva un bancomat pe acolo il rog sa faca un pustiu de bine si sa posteze un coment cu adresa bancomatului si eventual o harta ca astora le place sa se joace de-a „baba oarba”.

Duminica ce tocmai a trecut am fost la Unirii ca sa scot bani, iar acolo din doua bancomate, unu avea displaiu inchis iar celalat era „Temporary out of service”. De kko.

In Crangasi sunt doua bancomate. Unu e aproape tot timpul „Temporary out of service”, iar celalat e inchis in cadrul agentiei lor. Daca o sa am nevoie de bani, bai astia, la coisphe noaptea ca sa merg la buda cu plata. Ce-o sa fac? O sa ma kko pe mine?

Sunteti de kko.

2. Linia de autobuz 178.

Am ghinionul ca din cand in cand sa circul pe aceasta linie. De ce ghinionul? Pai sa va exemplific.

Intre orele 8 dimineata si 10 dimineata, cand lumea tre’ sa mearga la work vin cam … hmmm, 4 autobuze.

Unu vine pe la 8 jumate cand statia e deja ticsita de oameni, pardon … vite.
Unul vine pe la 9 fara un sfert si apoi repede unul pe la 9:00.
Urmatorul vine la 10 si un pic sau 10 fara un pic. Depinde de trafic.

Daca stau totusi sa ma gandesc bine o data au venit la 9 si cinci trei 178 unu dupa altu. Sunt curios cand a venit al 4-lea. La 11?

In timpul asta statia se umple de vite care asteapta sa mearga ca … vitele intr-un camion Mercedes cu gps-eu.

Vitele din statia „B-dul Ceahlau”, inclusiv eu, saluta conducerea RATB-ului si ii transmite in cor:

„Sunteti de kko”.

3. BRD Finance

Laptopul de la care va scriu a fost cumparat in rate de la un magazin care avea contract pentru incheiere de credite cu BRD Finansu. Ratele au fost pe un an iar eu le-am platit constiincios. Dupa ce mi-am terminat ratele insa …..

Suna interfonul. Eu nu raspund pentru ca n-aveam chef sa fiu acasa pentru astia care suna la interfon.
Daca n-am raspuns la interfon, a sunat telefonul si:

„Buna ziua! Zana curiera la telefon!” zice zana (bine zanul)
„Buna zano! Da’ ce vant te aduce pe la mine?” zic eu
„V-am sunat si la interfon. Nu ati auzit?”
„Aaaaa! E stricat, dar totusi de ce ziceai ca ai venit?”
„Pai v-am adus un card de la BRD Finans. Veniti pana jos sa-l ridicati”
„Card de la BeReDeu’? Da ce mama focului mai e si asta ca eu nu stiu nimic?”
„E o promotie, atata stiu, ca eu sunt doar zana curiera. Imi dai un pupic si iti dau ce am pentru tine”
„Bine zano” zic eu. „Hai sa vaz ce ai pentru mine!”

Cobor jos ca sus n-aveam unde, Ii dau zanei un pupic cu pixul pe hartie, iar ea (zanul) imi da un plic gros cat toate zilele si …. ca prin minune dispare.

Urc sus ca jos deja coborasem si consult plicul. Inauntru un card Finans, gata stantzat cu numele me, un contract si o adeverinta de salar necompletata.
Consult contractul si aflu ca tot ce am de facut e sa semnez ce mi-au trimis ei, apoi sa le pun intr-un plic alaturi de adeverinta de salar completata. Ei imi vor trimite prin posta PIN-ul, iar eu … puuffff m-am ales cu un card de credit cu dobanda de 2,68%. No shit!

Asta e spam fratilor.

Din pacate pentru voi eu nu o sa va dau cardul ala urat inapoi, chiar fara de valoare asa cum e el acum si cum stipulati voi in contract, ci o sa-l arunc la ghena si o sa va las pe voi cu spamu trimis si cu cheltuiala aferenta spamului de inregistrat in contabilitate. Daca o sa va sune si voua zana la usa nu refuzati cardul. Luati-l si aruncati-l la gunoi pentru ca …

E de kko.

Un moment de relaxare

Aseaza-te confortabil si relaxeaza-te ascultand urmatoarea melodie a lui PINK.

Melodia pe care o vei asculta este compusa de tatal lui Pink pe vremea cand acesta era in razboi in Vietnam. Pink spune ca a crescut cantand aceasta melodie, care a fost dealtfel si prima ei melodie cantata la o chitara acustica. Ascultati-o pe ea mai bine si pe tatal sau.

Sper sa va placa.

PINK – I HAVE SEEN THE RAIN (click pe link pt a ajune pe pagina youtube, pentru ca 360-u’ nu mai suporta „embedurile”)

Start Terci

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1235935704-hr-289.jpg\”

Suntem in anul 2130.
Urmasii nostrii au reusit sa cucereasca galaxia, iar plimbarile prin spatiu si teleportarea sunt deja folosite la scara larga.
Fiecare persoana poarta in piept o insigna pentru teleportare, iar la actionarea acesteia individul se destrama in miliarde de bitzi, calatoreste cu viteza luminii prin infinitatea spatiului si ajunge la destinatie unde isi reia forma. Personajele noastre prinicpale sunt doi soti. El si ea sau ea si el.

Actul I

EA: Ce facem astazi iubitule?
EL: Pai nu stiu! unde vrei sa ne teleportam?
EA: Cat e ceasul?
EL: 8:59!
EA: Aoleu, intarziem la biserica. Hai iubitule!
Amandoi isi apasa insigna de pe chept si striga:
EL si EA in cor: Capitane Picard! Activeaza!
Cpt Picard: Introduceti destinatia!
EL si EA in acelasi timp:
EA: Biserica, locul meu!
EL: Stripteaste-club, primul rand!
Pufffff … amandoi dispar.

Actul II:

EA (in biserica): Hmmm, oare unde o fi iubitul meu?
EL (in clubul de stripteaste): Am scapat! Am scapat! Patru ore libere.
EA: Sper ca Cpt. Picard nu a facut nici o incurcatura.
EL: Fetitele hai la nenea sa va pupe. Hehehehe!

Incepe slujba:

Preotul: Si acum sa ne marturisim pacatele!
EL: Doamne Dumnezeule ce bucata. Prospatura frate! Dans fetele dans.
EA: … iarta-ma Doamne ca am pacatuit prea mult, cu gandul, cuvantul, cu fapta …
EL: … sutienu\’ jos fetita … sutienu jos ….
EA: Tatal nostru ….
EL: …. mama care m-ai facut de ce nu mi-ai dat un cont in banca mai mare?
EA: … care esti ….
EL: …. langa bara de stipteaste, acolo, asa ….
EA: … fie mie dupa cuvantul tau …
EL: … asa vezi ca se poate. si-acum un dans la bara?
EA: … faca-se voia ta …
EL: … O DAAAAAA!!!!
EA isi face o cruce mare.
EL facandu-si o cruce mare: MULTUMESC DOAMNE!
EA murmura incet o rugaciune odata cu enoriasii.
EL: Duduita cum va cheama?
Duduita: Anjelina Spumina!
EL: Oooooo …. iti place in cada cu spumica sau ce?
Duduita (senzual): Daca vrei … TU!
EL: Pai duduita, daca tot v-ati perdut sutienu la bara colo nu vreti sa va pierdeti si chilotelu?
Duduita (aruncandu-si cat colo chilotelu) : Care astia?
EL: Pai da … se pare ca esti prompta.
Duduita: Intotdeauna!!!
EA incepe si face matanii.
EL (minunandu-se si apoi facand cu ochiul): Si nu vrei sa ne teleportam in … back-room?
EA (senzual): Uaf cuars!
EL: Cpt Picard! Teleportare pentru mine si duduia.
Pfffff si dispar.

……………………………..

Pffff apar intr-un schit de maicute.
EL: Cpt Picard? Te joci cu mine?
Cpt Picard: Scuze Boss.
Maicutele din zona se minuneaza vazandu-l pe EL jumatate dezbracat si pe Duduita dezbracata complet.
Ei …. pfff si dispar.
Maicutele (in cor care nu aflasera ce e aia teleportare): MINUNE! MINUNE! Repede 10 matanii.
EA merge la impartaseala.
EL pffff apare in back-room cu o maicuta. Duduita apare in biserica complet dezbracata.
Duduita nu are insigna la ea.
EL se mira.
Maicuta isi face crusci.
EA si toti enoriasii zbiara.
Preotul arunca o carpa pe Duduita.
EL: Cpt. Picard teleporteaza-ma. ACASA!
EA: Cpt. Picard. ACASA.
Preotul: Duduita ceva sa te incalzesti?
Duduita (senzual): Uaf cuors.

Actul III

EL acasa.
EA acasa.
EA: unde ai fost?
EL: aaaa … la biserica, numa ca in ultimul rand. cpt Picard a gresit coordonatele.
EA: Minti ca mirosi a pitipoanca!
EL: Mami, daca iti spun ca am stat langa o maicuta …. ma crezi?

Despereaux

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1235693052-hr-288.jpg\”

Despereaux este un mic soricel neinfricat din filmul de animatie \”The tale of Despereaux\”. In blogul ce urmeaza nu iti voi povesti filmul ci ceea ce mi-a captat atentia in mod special urmarindu-l. Ideea principala care a luat nastere in conexiunile mele neuronale in timpul vizionarii.

Deci Despereaux (vezi foto) este un soricel care se naste intr-o comunitate de … soricei. Dupa ce creste de-o schioapa comunitatea observa ca Despereaux are o latura un pic ciudata: nu-i este frica de nimic. Nici cursele cu cascaval pentru soricei, nici cutitele, nici pisicile si nici chiar … oamenii nu-l fac sa tresara catusi de putin. Vazand acestea comunitatea se sperie deoarece el … Despereaux … nu urma invataturile si traditiile soriceilor, in speta aceea de a fi speriati. Aveau chiar si o scoala care-i educa sa fie speriati. Cum nu o scoteau la capat cu el s-au hotarat sa ia decizia expulzarii din comunitate si deportarea lui in lumea sobolanilor, lume din care nimeni nu se mai intorsese vreodata.
Despereaux reuseste sa supravietuiasca si in plus reuseste sa salveze si o printesa. The end!

Ok si? ce mi-a atras mie atentia in mod special? Asta ma vei intreba?

Ei bine, oare noi nu suntem asemenea lui in momentul in care ne nastem? nu ne nastem noi fara griji, fara pacate si fara frica?

ba da, insa si noi la fel ca si Despereaux trecem printr-o scoala: parintii in prima faza, apoi cunoscutii nostrii, prietenii, scoala, etc. care ne modeleaza asa cum crede ea, scoala, de cuvinta ca ar trebui sa fim. cred ca noi toti suntem rezultatul propriului mediu in care traim, a ideilor pe care le auzim si a chestiilor pe care le invatam. ne alteram in fiecare zi propriul eu prin faptul ca luam lucrurile ca atare si asa cum sunt pentru ca … asa trebuie sa fie.

ziua mea de nastere e pe 2 decembrie, insa eu nu vreau sa cred ca sunt nascut atunci ci pe boj (percepe ca ar fi o cifra) nuliere (percepe ca ar fi o luna). asadar ziua mea este pe boj nuliere, ok?

ce bine ar fi daca am reusi sa ramanem imuni in fata \”scolii\” asa cum o face Despereaux! daca crezi ca nu ar fi bine, eu nu te contrazic, eu imi spun doar parerea.

nu stiu ce idee ti-a lasat tie blogul asta, insa mie mi se pare ca ma nasc sa fiu controlat de restul, sa nu pot avea propria parere despre bine si rau sau despre dragoste si ura sau despre cum ar trebui sa reactionez cu mediul inconjurator.

daca nu ni s-ar spune ca e rusine sa umblii dezbracat pe strada, oare ne-ar fi rusine?
daca nu ni s-ar spune ca avem nevoie de bani ca sa supravietuim, oare ne-am gandi la ei?
daca nu ni s-ar spune ce e gresit, oare am face lucrurile acelea gresite?
daca nu ni s-ar spune ca 5 e cinci, oare cum i-am zice?
…. etc.

cred ca ai inteles ce vreau sa spun si ,da, stiu ca toate aceste lucruri pe care le invatam ne ajuta sa evoluam, pentru ca prin evolutie omul se diferentiaza de animale, insa incotro evoluam? eu cred ca viata noastra devine mai grea cu cat evoluam mai mult insa nu stiu cati percep asta, mai ales ca suntem invatati ca evolutia e \”buna\”.
oare unde vom ajunge?

as vrea sa fiu ca Despereaux cateodata!

O zi total neobisnuita

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1235427274-hr-286.jpg\”

Azi a fost o zi total neobisnuita. Chiar ceva este anormal. De 3 saptamani incoace, dupa ultimele calcule, programul meu nu s-a mai repetat. M-am saturat sa mai muncesc asa ca m-am dus la Fabrica.

M-am trezit dimineata ca speriat de bombe: \”Cat o fi ceasu?\” Era 7:00 dimineata. \”Lejer frate!\” imi zic eu si continui somicul pretios. Trezi-ma-voi mai tarzior.

Se face de ora 8:00. Ma uit la ceas cu lehamite si ma trezesc. Ma intind un pic, casc larg sa inghit cat mai multe muste posibile, iar apoi merg in sufragerie. Dau drumu\’ la televizor si ma uit la tampenii. Zic \”tampenii\” pentru ca in ultima perioada la TV poti sa vezi doar \”tampenii\”, nimic educativ. La 8:25 m-am dus la baie si mi-am spalat mecla, apoi mi-am tras costumul pe mine, proaspat calcat de cu seara, si m-am mai asezat un pic la televizor. Aceleasi \”tampenii\” plus meteo. Pe la 8:50 ma hotarasc sa plec de acasa.

Ajung in staie la 32 cu muzica urlandu-mi in urechi. Inca imi gadila timpanul melodia \”Sabbra Cadabra\” a lu\’ Metallica. Ma uit tacticos pe fereastra pana la Unirii unde multa lume asteapta la semafor. Fug in ritm de melc pana la metroul cu directia Eroilor. In castii imi suna acum melodia Astronomy … tot a lu\’ Metallica. De fapt nu o sa va mai spun cine canta melodiile pe care eu le ascult. Setati-le cu \”default\” pe Metallica.

Acum sunt la Eroilor si astept orice autobuz spre Berzei. Ma urc in el. Pe la 9:40 ajung la serviciu si ma oftic ca nu am ajuns ultimul. Imi soptesc usor in barba: \”Lasa ca ma trezesc eu maine la 9:00. Asa poate ajung ultimul.\” In holul biroului asteapta niste domni de la Autoritatea Nationala de Spalare a Banilor. Le dau buna ziua si nu-i mai bag in seama.

Ma apuc de treaba. Pe ordinea de zi un Highlight Memorandum, coordonarea unui \”PAR\” si o cerere de informatii. La ora 13:00 merg la pauza de masa si mai am o gramada inca de lucru. Pe la ora 15:00 termin cu jumatate de Highlight Memorandum si Cererea de Informatii. PAR-ul merge inca greoi. Aflu ca va trebui facuta ajustare la 331 care e cu sold negativ. WTF? Cica si la 2007 ar fi la fel. Ghinion de nesansa pentru ei. Asta e!

E deja 18:00 si ma pregatesc sa plec la Fabrica, insa mai am ceva de terminat. La 19:30 plec inspre Fabrica. La 20:30 impreuna cu Andreea, Claudia, Radu, Ana si Claudiu savuram o bere in incinta fabricii. Un club destul de micut avand in vedere asteptarile mele insa show-ul de stand-up comedy si-a meritat cei 15 lei pe care i-am platit. Am ras pana la lacrimi in anumite momente.

La 23:30 am ajuns acasa amuzandu-ne pe seama lui Claudiu care a stat in primul rand si mai toti stand-up-istii au facut misto de el. 🙂

Acum e 12:12, e deja marti iar eu scriu pe 360 de grade. Merg sa ma culc pentru ca maine cred ca o sa ajung acasa la 23:00, iar de data asta o sa plang pentru ca am o caruta de munca.

V-am pupat.

O zi obisnuita

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1235166360-hr-283.jpg\”

Suna ceasu!

Intind mana dupa telefon si ma uit la orologiu. 5 : 30. \”Hai ca mai dorm 5 minute\” zic eu si ma intorc pe partea cealalta. La 5:45 ma trezesc ca lovit de fulger. \”Baga-mi-as iar o sa intarzii. Sa-mi …\”

Dau fuga la baie si apuc sa ma spal pe niste ochi mici ca de chinez. Prin crapatura ochilor reusesc sa-mi vad freza asezata perfect dezordonat si cu slabe sanse sa o fac sa stea cat de cat bine in urmatoarele 5 minute. \”Fir\’ar a naibii de viata nenorocita\” si incep sa ma trag de par intr-o criza acuta de nervi. Dupa 3 minute de crize incep sa-mi asez parul. Ma spal frumos si apoi ma imbrac cu ce gasesc mai repede si mai curat la indemana. E aproape 6:20 cand ma pregatesc sa ies pe usa afara.\”Daca la 6:57 nu sunt in metroul de Pipera am pus-o\”. Ies din casa in cea mai mare viteza posibila si incep sa alerg spre tramvaiul 32 care spre fericirea mea ajunge destul de repede, insa de la Piata Cosbuc pana la Unirii se misca in ritm de melc. \”Mai repede gogule nu vezi ca lumea se grabeste\”, tip eu insa la cine oare avand in vedere ca e o coada imensa.

Ajung la Unirii si incep sa fug spre metrou. Hai ca tre sa-l prind si zicand asta ma strecor in el printre usile care tocmai se inchideau. \”Pfiu!\” Cobor la Piata Victoriei iar ceasul este 7:10 aproape. Ma indrept spre metroul de Stefan ce Mare. \”Nelu ma asteapta cu masina la Circul Foamei. Daca nu ajung pana la si jumate iar e naspa\”. Vine metroul, ma urc, merg frumos pana la Stefan ce Mare si apoi o iau la fuga spre Circ. \”Hai ca se poate!\” Ajung acolo la 7:28. Nelu ma asteapta regulamentar uitandu-se tacticos la ceas si sorbind din cafeaua tocmai luata de la magazinul cu dozator. Simona a ajuns si ea.
Ma urc in masina si pornim spre Pipera sau mai precis la capatul Piperei ceva echivalent cu \”Fundu\’ Moldovei nesters regulamentar\”. Intelegi tu!

Ajungem la munca pe la 7:55, iar programul incepe la ora 8:00. Regulamentar dom\’le … regulamentar.

Dau drumu\’ la calculator si incep sa povestesc verzi si uscate cu Mari si cu Ana. Ele beau cafea, iar eu beau o sticla de 0.5 de Cola. Apare si Stefan si face o gluma. Radem toti de ne prapadim. Ne uitam la ceas si se face de 9:00. Ne apucam de munca.

Refresuiesc monitorul calculatorului si dau click pe Mozilla Firefox, iar apoi tastez http://www.google.com. D\’aci inainte ce mi-o mai trece prin cap. Mari vorbeste cu un tip de pe santier care vrea nu stiu ce geam termopan cu inflexiuni argintii, iar Ana sta pe meebo ca n-avem acces la mesinger. Se uita la monitor, rade si tasteaza de mama focului.

Primesc un e-mail. Trebe sa completez niste preturi pentru niste materiale. Deschid baza de date … copy-paste la preturi in fisierul cu pricina … close … save us .. e-mail attach … send. cinci minute gata treaba. Of de atata munca nici n-am observat ca s-a facut de ora 12.

Ma uit la fete: \”Noi nu manacam azi?\” Ii dau telefon lu\’ Stefan: \”Stefanutz, bai, noi nu halim azi ba? Ne scade burta!\” Toata lumea cade de acord ca trebuie sa mancam si plecam la masa. Ana intarzie 5 minute, cica a avut ceva treaba, de trimis stiu-eu-ce ppt la mai multi prieteni ca altfel are ghinion 20 de ani. Ii dam dreptate si ii spunem ca a facut bine si continuam sa manacam. Terminam de mancat si ne punem la taclale. Sarim speriati de un zbiarat: \” \’Rea-ti ai dreaq sa fiti voi! Nu aveti de munca mah?\”, e vocea sefului care e suparat ca nu stiu ce furnizor vrea preturi mai mari la metru cub de criblura. \”Aaaaa, ba avem, acu mergem!\” raspundem noi razand.

Ajung la calculator si e deja 13:00. Deschid mozilla si ma apuc de treaba. Offff grea munca asta. Mari ne atrage atentia cu un mail amuzant. Radem si ne punem din nou pe munca. Ana rade de atata munca si o cam dor degetele de la atata tastat pe meebo. Incep sa ma plictisesc cand se apropie de ora 16:00 si primesc mail sa rezolv o situatie urgenta. Ma uit la mail si zic: \”Las\’ ca-l fac maine. E deja 16:10\”. La 16:15 avem toti calculatoarele inchise si ne uitam unii la altii. Asteptam semnalul. La 16:25 cei de la parter bat in teava si urla cat ii tine gura: \”Ora H! Acasaaaaa!!!!!!!!!!!!!!\”.

Dam buluc afara si ne vedem de viata pana seara cand mergem la culcare. Avem timp de plimbari si de magazine si de filme si de detoate.

A doua zi .

Suna ceasu!

Intind mana dupa telefon si ma uit la orologiu. 5 : 30. ……………..

p.s.: cam asa era pe vremea vechiului job.

Nimic interesant

Mda bine ca mai arunci si tu un ochi aici. Credeai ca am scris ceva interesant,nu? Neah! Ti-am tras teapa si imi pare bine.

Oricum ce-as putea sa scriu interesant aici avand in vedere ca in ultima perioada de timp n-am facut nimic interesant care sa iasa din sfera banalului. Bine eu vorbesc de intamplari interesante si „eventuri” de genul asta pentru ca nu pot sa spun ca mi se pare neinteresant faptul ca am inceput sa cant la chitara. Nu, chestia asta mi se pare foarte interesanta. Sentimentul este de-a dreptul demential.

Acum sa va explic de ce nu fac nimic interesant de pe 9 februarie incoace.

Pai in saptamana 9 – 13 februarie am ajuns acasa numai pe la orele 22 sau 23. Andreea m-a certat, si pe buna dreptate, pentru ca in loc sa petrec timpul cu ea stateam la serviciu. Esti workoholic fratioare! asa o sa-mi spuneti, insa eu va sfatuiesc sa nu-mi dati sfaturi prietenesti pentru ca voi habar nu aveti ca eu ,de fapt, in timpul petrecut la serviciu acumulez „knowledge”. Habar n-aveti voi ce-i ala; dar si cand o sa cresc eu mare.

Weekendul 14 – 15 a fost complet ratat din cauza unei crize acute de gripa care m-a tintuit la pat de vineri seara pana duminica seara. Cu alte cuvinte eu de fapt m-am hodinit ca sa pot da randament 100% saptamana asta. Oricum in busy-season sunt interzise imbolnavirile si m-am gandit ca daca tot ma imbolnavesc sa o fac in weekend ca asa e mai bine, nu?

Saptamana asta 16 – 18 este trasa la indigo cu saptamana 9 – 13 februarie. Pot sa dau copy-paste. Nici o diferenta.

Cat de usor am reusit sa umplu atata spatiu cu niste lucruri atat de neinteresante, nu.

Sa revin la lucrurile interesante: CANTATUL LA CHITARA.
Daaaaaaaaaa, de cand ajungeam acasa pana pe la 1 jumate noaptea (mai putin uichendul) am zdranganit cele 6 corzi ale superbei mele chitari electrice Squier Fender primita cadou de ziua mea de la Andreea . Celor 6 corzi le-am dat si nume: Mi, Si, Sol, Re, La, Mi. Toate la un loc suna bine, eu nu stiu sa le gadil cum trebe’, insa nu-i bai. Este timp.

Dupa ce voi reusi sa cant acordul FAmajor fara sa se auda zanganitul ala tampit care se aude acum imi voi lua si profesor. Momentan invat ca doua carti si lucrurile evolueaza destul de bine.

Stiu deja sa cant Andri Popa (fara versuri) insa cu ceva pauze la schimbarea acordurilor, insa ele vor disparea odata cu experienta. Andri Popa se canta cu 3 acorduri (LAmajor – majoritatea cantecului. Remajor si Mimajor) deci e perfecta pentru noobi.

Pe langa Andri Popa mai stiu sa cant La Mangalia, Fantana (de Adrian Paunescu) insa la fel cu pauze la schimbarea acodurilor si fara versuri. Ma mandresc ca stiu sa cant la perfectie, cand e chitara acordata bine, intro Melodiei One – Metallica si intro de la Thunderstruck – AC-DC dar de vreo 2 ori mai incet decat ei.

In rest ar trebui sa stii ca maine merg la munca.

Link Metallica – One: http://www.youtube.com/watch?v=aSNJ00iAZ7I
Link AC DC – Thunderstruck : http://www.youtube.com/watch?v=zvoeeq-BH4w

Lauda ERP-istilor promotiei mele

src=\”https://popescubogdan.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/06/1233523966-hr-280.jpg\”

Bine v-am gasit dupa o pauza destul de lunga.
Deplasarile prin tara ma tulbura destul de mult si nu-mi mai dau ragazul sa scriu in acest coltisor ascuns de lume, acest coltisor in care lumea citeste eforturile mintii mele luminate … Imparate Luminate.

Anul trecut am terminat un Master care desi nu foloseste la nimic imi imbunataeste colectia de premii si laude aduse. Trebuie sa fiu mandru, nu? Ei bine, nu spun ca am terminat Masterul pentru a ma lauda, ci pentru ca am ajuns la o concluzie in ultimele 7 luni. Am ajuns la concluzia ca ERP-istii promotiei mele, informaticieni mai pe scurt, au fost cei mai tari colegi vazuti vreodata in comparatie cu alti colgi ai altor cunoscuti care fac masterul acum. Interesanta formularea nu?

Mai fartatzilor, haideti sa va detaliez. In informatica exista cuvantul \”share\”, iar cuvantul asta vrea sa exprime de cele mai multe ori faptul ca mai multe persoane impart intre ele diferite \”chestii\” fara suparare, fara sa ceara ceva la schimb si fara ranchiuna. Asa au fost colegii mei. Datorita lor am trecut eu, lenesul mileniului, toate examenele si toate probele de foc la care am fost supus de prea marii carturari si invatati ai facultatilor Bucurestilor nostrii. Cu ajutorul lor am pacalit vigilenta copoilor care ma supravegheau la examene si am reusit sa copiez. Ei au fost aceia care, in ciuda faptului ca am intarziat la examen 20 minute (ne lasau sa intram in sala pentru ca se presupunea ca venim de la serviciu si lucram departe … oricum eu sunt intarziat din fire) m-au asteptat cu pixu\’ si hartia gata pregatite pe banca, iar in plus de acestea subiectele mele erau deja scrise pe acea foaie cu tot cu rezolvarea primului subiect si copiute pentru urmatoarele doua subiecte.

Tot ei erau aceia care imparteau cu mine copiutele lor facute cu atat truda si trase la imprimanta cu un font atat de mic (0.75 cred :))) incat iti trebuiau doua lupe ca sa buchisesti hieroglifele, insa la nevoie mare, cum e aceea ca trebuie sa-ti iei examenul, ochii tai capata vigoarea si taria ochilor de vultur si descifrezi pana si scris de 0.25,la nevoie.

De cate ori oare nu eram sa fim dati afara de la examen din cauza soaptelor interminabile, semne clare ca ne dictam unii altora subiecte intregi?

Cati colegi v-ar fi trimis o intreaga lucrare de disertatie gata facuta ca sa va inspirati din ea, desi ii comunici frumos ca nu e nevoie. Ei totusi se incapataneaza si iti trimit. Rusinica?!? Cati colegi iti trimit o lucrare de disertatie mai veche si iti spun: \”- Mai daca nu reusesti sa faci nimic da-o pe asta!\”. Cati?

Multumiri speciale pe aceasta cale urmatorilor: Oana, Cristina, Stefan, Adriana, Dana, Silviu. Inca o data merci Oana.

Am scris acest blog in semn de solidaritate cu Andreea care trece printr-o perioada grea a Masterului ei, unde se confrunta cu niste colegi total opusi de ai mei, niste colegi care nu prea inteleg colegialitatea si faptul ca facultatea s-a terminat si nu mai exista competitie. Curaj Andreea, mai ai un pic si scapi.

Apropo, am terminat masterul cu vreo 9.66 la dizertatie si 9.30 media celor trei semestre. Mai e nevoie sa spun cum am reusit asta si care a fost lucrarea de disertatie pe care am prezentat-o?

Chestii gresite

Ieri eram intr-un depozit de bauturi alcoolice si faceam inventarul. Zic eu:

– deci avem 12 paleti de J&B fiecare palet are 50 de baxuri si fiecare bax are 12 sticle, da?

– da zice gestionarul.

– okay deci pe randul asta avem: 12 x 12 x 50 = 7.200 sticle

– neah, face gestionarul. e 12 x 50 x 12

– tot aia zic eu zambind.

– nu dom’le e 12 x 50 x 12

la care unu din comisie:

– taci bah dreaq ca te faci de ras. e asociativa.